Oana Geta Bolos ne scrie din Germania

Într-o zi de sfârșit de octombrie am hotărât să merg la o prezentare a echipei Mediko în Timișoara. Am fost un număr destul de mare de asistenți medicali acolo și mi-aș dori să știu că și dintre ceilalți au ajuns aici și sunt bine. Prezentarea a fost profesională și întrebările mele au primit răspunsuri. După terminarea prezentării, la câteva zile am fost sunată din partea echipei Mediko și am început să pregătesc documentele. Pe cât de multe îmi păreau atunci pe atât de neînsemnate îmi par acum. Și nu vă mai spun că eu a trebuit să solicit o altă diplomă și un alt certificat de conformitate deoarece Școala Postliceală unde am absolvit mi-au greșit diploma și îmi lipsea o diactritică. Dincolo de asta, prima lecție începută pe platforma Lingoda a fost la sfârșitul lunii octombrie. Am intrat la nivelul A2.2 deoarece mai învățasem puțină germană singură în timpul verii. Până la jumătatea lunii februarie am terminat 202 de ore și am ajuns la nivelul B2.

Desigur, deși începusem cu puțin nivel de limbă germană la prima oră am crezut că am aterizat între extratereștri. Nu m-am gândit să renunț nicio clipă, doar să lucrez mai mult. Cu o zi înainte îmi descărcam fiecare lecție din ziua următoare, o citeam și încercam să înțeleg unde aș putea avea probleme de  înțelegere iar a doua zi la curs lecția era pe deplin înțeleasă. În acest proces am cerut mereu ajutor, atât profesorilor cu explicații, cât și echipei Mediko Hire, dar în mod special familiei. Sfătuiesc pe cei care doresc să învețe această limbă să ceară și să accepte cât de mult ajutor familiei. Eu am avut timp liber să învăț și 6-8 ore pe zi (care erau împărțite în orele pe platformă, plus orele de învățare a vocabularului și ore de exerciții) iar asta s-a văzut în faptul că în 4 luni am ajuns să citesc și să conversez în limba germană. Am avut o bunică care a gătit pentru mine, un soț care a făcut curățenie și părinți care ne-au ajutat financiar.

Am renunțat la job deoarece am înțeles că felul în care îmi pregătesc de aici vocabularul și înțelegerea limbii germane îmi va asigura succesul integrării acolo. Și nu regret acest lucru. Tocmai am terminat o carte (Deutsch im Krankenhaus) de 130 de pagini în 4 zile cu un număr minim de cuvinte necunoscute. Deși este a 4-a limba pe care o vorbesc, limba germană a însemnat cea mai mare provocare intelectuală de până acum, dar m-a învățat să îmi stabilesc ținte și să le ating, și mai presus de toate să am încredere în mine și în capacitățile mele.

Nu a fost ușor având un copil mic, și au fost sute de ore în care am stat departe de el în sensul în care nu am putut petrece atât de mult timp cu el, dar știu că acest sacrificiu va fi răsplătit într-un viitor mai bun pe care dorim să îl construim pentru el. În acest timp pe Lingoda apăreau mereu întrebări și eram tare nerăbdătoare să știu ce mai urmează dar atât doamna Teodora cât și colega ei mi-au răspuns mereu la telefon și au răspuns chiar și celei mai neînsemnate întrebări ale mele. Ele au reușit mereu să mă aducă cu picioarele pe pământ când credeam că nu mai reușesc. Am luat cu brio examenul de B2 deși mi-a părut foarte greu și am început cursul de germană medicală, la sfârșitul căruia iarăși am dat un examen de Pflege pe care din nou l-am trecut cu brio. Între cele două examene am fost programată la interviu cu Clinica de Cardiologie unde lucrez în prezent. Interviul a decurs excelent și am fost acceptată.

După acceptarea mea a celor de la clinică a început cu adevărat pentru mine stresul. Deși conștientă că atât firma cât și spitalul nu pot să îmi ofere decât mie cazare am început o luptă pe cont propriu de a îmi găsi o locuință pentru a putea pleca cu familia mea. Și am reușit! Am primit de la clinică un precontract, și cu acesta am găsit un domn german care ne-a dat în chirie o căsuță superbă cu 3 camere și o curte imensă în care fiul meu se joacă în fiecare zi.

Încep prima zi pe secție cu un tur al spitalului făcut de asistentul șef, care a durat două ore și în care am cunoscut tot ce era posibil despre secție. După care primesc o mapă considerabil groasă cu toate protocoalele secției de chirurgie toracică și angiografie unde voi lucra dar și programul primei luni de lucru. Între timp am primit și programul pentru luna mai și am avut uimirea să văd că am liber de ziua mea.

În ceea ce privește programul, șocul a fost și mai mare, primele 3 weekend-uri libere. Ca un om cu încă o fărâmă de bun simț ce sunt întreb dacă nu deranjează pe colegii mei că lucrez doar un singur sfârșit de săptămână, și primesc răspunsul la care nu m-am așteptat: "Oana voi abia ați ajuns aici, aveți aceste libere ca să cunoașteți și să vizitați țara în care ați ajuns". Nu cred că mai trebuie să adaug ceva... pur și simplu am rămas fără cuvinte. Dincolo de asta am avut binecuvântarea ca în secțiile în care lucrez să fie un român, deja integrat acolo, respectat și iubit de toți colegii, care să îmi explice ceea ce nu înțeleg în limba română dar ca să îmi dea și un sentiment de acasă în minutele în care mă simt pierdută în spațiu. Dincolo de asta, prezența în total a 5 români în spital, din nou liniștește inima mea de imigrant în Germania.